Atestat documentar pentru prima data la 9 martie 1479, satul Podoleni a luat fiinţă pe malul stâng al râului Bistriţa, dar din cauza deselor inundaţii provocate de apele Bistriţei locuitorii au mutat vatra satului in partea mai înaltă a aşezării.
Dovada vechii aşezări o constituie ruinele mânăstirii Buciuleşti, monument de arhitectură, înălţată de marele logofăt Ştefan Dumitraşcu în anul 1630, unde - după spusele cronicarilor Miron Costin şi Ion Neculce –Ştefan Gheorghe, fiul lui Ştefan Dumitraşcu avea moşii şi curţi. În această mănăstire au fost închişi fraţii Toma, vornicul Cantacuzin şi Iordache Contacuzin împreună cu doamna lui Vasile Lupu voievod. Prin anul 1830 viiturile râului Bistriţa au dus la surparea malului, biserica dărâmându-se, iar locuitorii din jur s-au retras în partea de sus a satului Podoleni constuind şi o mică biserică din lemn si pământ situată în curtea actualei biserici, şi care a fost folosită până în anul 1886 când s-a sfinţit biserica de azi.
Realizată din cărămidă cu pereţi groşi de peste 1,5 m biserica actuală a fost construită intre 1874 şi 1886 cu ajutorul colonelui Eugen Alcaz – proprietarul Fabricii de Postav Buhuşi şi al moşiei Podoleni - , sub îndrumarea Arhim. Constantin Dimitriu, preotul paroh din acea vreme.
Biserica cu hramul "Înăţarea Domnului", din comuna Podoleni are o formă de corabie (bazilică) cu o lungime exterioară de 37 metri şi o lătime de 12 metri. Sfântul Altar de formă semicirculară este mai înalt cu 0, 5 m. decât naosul, prin cele trei trepte ale soleei. Altarul este delimitat de naos prin zidul gros în formă de picioare prelungite formând sus o arcadă ce sustine bolta din cărămidă a Sf. Altar. Delimitarea naosului de pronaos este realizată tot prin ziduri în formă de picioare care se termină sus într-o arcadă care împreună cu zidurile exterioare ale pronaosului sustin bolta tot din cărămidă a pronaosului iar în continuare se înaltă turnul clopotnitei de formă paralelipipedică cu acoperisul în formă de bulb bizantin.
Datorită constructiei zidurilor interioare, naosul ia formă ovală. Deschiderea naosului fiind de mari dimensiuni, bolta lui a fost construită din schelet de lemn si scândură în interior fiind căptusită cu tablă pe care a fost realizată si pictura boltei. Situat în pronaos, cafasul este sustinut pe doi stâlpi de cărămidă si zidul exterior al pronaosului.
Iniţial, pictura a fost executată în ulei în stil realist de către pictorul Neculai Dimitriu din Roman care a finalizat-o pe data de 12 mai 1884 aşa cum reiese din inscripţia realizată de pictor pe brâul boltei centrale. Ulterior pictura murala s-a degradat, biserica fiind tencuită şi văruită, din pictura originală ramanand doar bolta centrală. Între anii 1950 – 1952 biserica a fost pictată în frescă de către pictorii Gheorghe Vasilescu, Gheorghe Jora, Gheorghe Zidaru si C. Dipsa, toti din Bucuresti, fiind sfintită în 1952 de către P. S. Episcop Teofil Herineanu.
Initial pridvorul era de mici dimensiuni fiind construit din cărămidă peretii lui ajungând abia la jumătatea ferestrelor bisericii. Deasupra pridvorului vechi era o pisanie care arăta că biserica a fost construită sub păstorirea preotului de vrednică amintire Constantin Dimitriu - învătător al satului - începută în anul 1874 si terminată în 1886. În 1974 simtindu-se nevoia unor reparatii cât si a înfrumusetării bisericii pridvorul a fost refăcut din temelie fiind construit din cărămidă si cu mult mai mare decât cel initial având o formă pătrată cu latura de 10 m. si o înăltime de 5, 5 m. încadrându-se perfect în stilul arhitectonic al bisericii. Pe frontispiciul pridvorului este pictată icoana praznicului "Înăltării Domnului" - hramul bisericii - flancată, de icoanele Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Deasupra intrării pridvorului a fost asezată o pisanie în care este trecut textul vechii pisanii adăugându-se un text în care se spune că pridvorul a fost refăcut din temelie între anii 1974 - 1977 cu aceeasi ocazie tencuindu- se exteriorul bisericii în praf de piatră albă, executându-se pictura din nisele practicate în partea de sus a zidurilor exterioare ale constructiei, spălarea picturii interioare si înnoirea mobilierului din biserică în timpul păstoririi preotului Moisă Valeriu.
Catapeteasma impunătoare, de o deosebită frumusete este lucrată din lemn cu ornamente sculptate si pictată în ulei în stil neobinzantin fiind asezate în conformitate cu regulile erminiei ortodoxe. Usile împărătesti sunt sculptate în lemn cu ornamente sculpturale de factură bizantină, imitând filigranul. Iniţial îmbrăcată în foiţă de aur, catapeteasma a suferit de-a lungul timpului diferite încercări de intreţinere care nu au reuşit decât să o facă să-şi piardă strălucirea. În anul 2010 prin strădania preotului paroh Eugen Ioan Ţăpuc catapeteasma a fost restaurată şi îmbrăcată in foiţă de aur de o echipă de restauratori condusă de pictorul bisericesc Armand Kukta din Iaşi.
Preoţii care au deservit acest sfânt locas au fost: preotul Constantin Dimitriu - primul slujitor si ctitor al bisericii, preotul Ioan Alexandrescu, preotul Gheorghe, diaconul Pascal, preotul Ioan Cozma, preotul Bârliba, preotul Neculai Grimanschi, preotul Ioan Bucur, preotul Valeriu Moisă, preotul Stefan Velescu, preotul Cezar Rădescu. În prezent, parohia Podoleni I este deservită de preotul paroh Ţăpuc Eugen Ioan şi preot II Ţepeş Gavril.
